[Student în Danemarca] La Universitate

Sunt deja de mai bine de 4 saptamani aici, iar la universitate e deja a treia săptămână, deci pot să practic sportul național de Romania și să îmi dau cu părerea despre cum este aici, cum e organizarea, cum sunt studenții, cursurile, etc.

Studiez în cadrul unui program de master la Aarhus School of Business, care recent s-a alăturat universității mari, Aarhus University. Masterul meu se numește Corporate Communication și are în vederea aria de comunicare internă și externă a companiilor/corporațiilor/organizațiilor.

Deocamdată, în semestrul I, studiez materii generale teoretice precum Corporate Communication, Scientific Research Methods și, preferatul meu, Strategic Management. Toate aceste 3 obiecte sunt teoretice și deocamdată nu am aplicații practice (în afară de Scientific Research Methods, unde punem la cale un program de cercetare în cadrul universității pentru implementarea unei noi arii de studiu la nivel de licență).

Câteva date generale! Profesorii aici sunt destul de tineri (25-35 de ani), se vorbește la persoana a II-a singular, nu există „dom’ profesor” sau „doam’p'soară” ci există doar numele mic în cadrul discuțiilor de curs. Se pune mult accent pe team work și toate anunțurile se fac pe online în cadrul platformei de comunicare denumită sugestiv „campusnet”, inclusiv înscrierea la examene (aici trebuie să te înscrii singur la examenele pe care vrei să le dai).

Ce nu îmi place este că se pune prea mult accent pe team work, în sensul că trebuie să discuți cu partenerul chestiuni banale de genul „care e diferența dintre corporate identity și corporate culture”. Aici ni se dă 5 minute să discutăm între noi despre ce credem și după ce expiră timpul putem răspunde, când de fapt complexitatea problemelor puse în discuție nu necesită o colaborare, ci un răspuns direct. A doua chestie care mă bate la cap este faptul că toată lumea are dreptate. Chiar dacă afirmația făcută de cineva este aberantă, profesorul pretinde că este corectă din punctul lui de vedere. Din punctul meu de vedere, aș accepta ca cineva să mă corecteze și să îmi explice de ce, ca mai apoi să aflu răspunsul corect, decât să rămân cu o convingere falsă pe care să o utilizez în viitor. Dar poate acesta sunt doar eu…

Primul curs, cel de Corporate Communication, e destul de static. Profa (Irene) vine cu niște slide-uri destul de interesante, dar pe care nu le fructifică prin prezență și prezentare. Nu ar strica puțină activitate la cursul acesta, mai ales că este pur teoretic (singura parte practică la el a fost că a trebuit să țin o prezentare pe Corporate Identity, unde am fost mai activ decât va fi profa în toți anii de curs de la masterat).

Al doilea curs, cel de Scientific Research Methods, este jumi-juma. Pe de-o parte, îl avem pe Nikolai la curs, care explică de 15 ori aceeași chestie – deci progresul este destul de lent – și care dă dreptate la absolut toate variantele de răspuns, fie ele corecte sau nu. Pe de altă parte, o avem pe Isabela la seminar, care vine din Columbia și este o baterie Duracel cu cap, mâini și picioare. Sincer, îmi plac seminariile ținute de ea, pentru că sunt energice și te motivează să dai tot ce ai mai bun – chiar dacă trebuie să fac prezența de apel la ora 8 dimineața în fiecare vineri. Dintre toate, acesta este cam cel mai practic curs din acest semestru.

Ultimul curs și preferatul meu, este cel de Strategic Management. Tipul are în jur de 40 de ani și îmi place cum modelează discuția – vorbeste la obiect, e carismatic si da exemple practice. Este un public speaker foarte bun, te face să înțelegi și vorbește direct, fără ocolișuri, astfel că răspunsurile greșite sunt explicate, sancționate și corectate ca atare, ceea ce pe mine chiar mă bucură.

„Cursurile ca și cursurile, dar când vin exameneleeeee…” Cam așa suna părerea mea când studiam CRP la Cuza. Aici examenele nu sunt extraordinare. Spre surprinderea mea și poate și a voastră, examenele se dau de acasă! Da! De acasă… Examenul constă într-un proiect pe care trebuie să îl faci împreună cu echipa ta (4 persoane/echipă). Îl depui prin decembrie, apoi vine vacanța, te distrezi, vii înapoi și prin Ianuarie îl prezinți. Proiectul reprezintă 2/3 din nota finală, iar prezentarea 1/3. Notele se dau individual, nu pe echipă, în funcție de cum se prezintă fiecare. Această regulă de examinare e valabilă pentru 2 din cele 3 cursuri din acest semestru.

Cel de-al treilea, cel de Strategic Management, este oral. Asta înseamnă că te prezinți frumușel și porți o discuție cu examinatorul pe baza materiei predate timp de 20 de minute, ieși afară 10 minute și apoi te întprci să îți afli nota. Simplu, scurt și la obiect!

Ok! Dar notele? Aici notele sunt, din nou, diferite. Notarea pornește de la -2 parcă și ajunge până la 12 (nu ar fi prima notă de 12 pe care o iau – s-a întâmplat în clasa a 5-a, la limba română). Pragul în care se consideră că ești promovat este nota 4, ceea ce înseamnă că trebuie să fii botă și mut în același timp ca să iei 4.

Per total, universitatea e un loc cu multă agitatie, foarte mulți studenți de toate naționalitățile și toate culorile care vin la școală cu bicicleta și care pun foarte foarte FOARTE multe întrebări. Uneori mă simt prost că nu întreb și eu la fel de mult. Relația cu profesorii e foarte deschisă, iar socializarea e la mare preț. Este așa de importantă socializarea, încât universitatea are propriul club în campus, fix lângă corpurile în care studiez. Acesta se numește Klubben și organizează tot felul de petreceri tematice de joi până duminică.

Dotările sunt mai mult decât satisfăcătoare, iar toată lumea de aici, de la studenți până la profesori, este înnebunită după MacBook-uri. Să vezi 3-4 rânduri pline de studenți MacBook-ul în față, care iau notițe la fiecare propoziție pe care o spune profesorul din față sau studentul din bancă. Personal, nu pot să stau cu laptopul în față să îmi iau notițe. Mai degrabă sunt atent și interacționez, iar de citit recitesc acasă, unde nu am ticăit de tastă de MacBook pe fundal.

O colegă chiar m-a întrebat de ce nu îmi iau notițe! A intrebat dacă am memorie fotogfrafică sau am nevoie de pix și foaie. Mă bufnea râsul, dar ea era foarte serioasă așa că m-am abținut. I-am răspuns doar că așa rețin mai bine detaliile…

În concluzie, o lumea nouă, diversificată, la care trebuie să te adaptezi, dar și o oportunitate de a învăța diferit într-un mediu din care poți să profiți la greu.

Apropo de asta, care cum mai studiază prin alte părți al globului? Sunt curios…

Alte articole care te-ar putea interesa:

• [Student în Danemarca] The Danish Way
• [Student în Danemarca] Bun venit în Aarhus
• [Student in Danemarca] Drumul spre Aarhus