Ne amintim cu toți de Ion al lui Liviu Rebreanu. Pentru unii dintre noi este un doar un alt personaj despre care am citit iar pentru alții reprezintă o pacoste la examenul de BAC (nu voi lungi ideea cu BAC-ul, pentru că sigur s-a săturat lumea să audă de asta).
Din punctul meu de vedere, acest personaj are o istorie adânc înfiptă în spiritul românului, istorie subtil sugerată de Liviu Rebreanu prin lucrarea sa. Acest sindrom de care vorbesc ține, în mod evident, de simțul proprietății. Dacă la Ion era vorba de pământ și obsesia lui de a avea ceea ce râvnea cel mai tare, pentru omul de zi cu zi, sindromul se rezumă la atribuirea titlului de proprietate asupra oricărui bun. De aici extrapolăm și oferim exemple!