Turnul Nostru și competiția Pepsi Refresh

imagine preluata de pe relansat.ro

Competiția Pepsi Refresh este aproape de final. Mii de oameni au votat, se pare, proiectele la care au lucrat sau ideile care li s-au părut mai strălucite.

Încă de când a fost lansat, Pepsi Refresh se anunța a fi un proiect indăzneț, care avea să prindă cote mari atât în online, cât și în offline. Se pare că bănuielile noastre s-au materializat și astăzi apreciem mobilizarea creată de această inițiativă.

Sute de idei, unele geniale, altele pur și simplu banale s-au duelat în voturi pentru a ocupa primele 10 locuri din finală. În spatele celor mai multe din aceste idei stau oameni care cred cu adevărat în proiectele lor și chiar vor să dea un refresh mediului urban din orașul de pe buletin.

Prin intermediul competiției Pepsi Refresh am dat peste niște oameni faini, care m-au molipsit cu entuziasmul legat de proiectul lor. Aici vorbesc de echipa proiectului „Turnul Nostru”, niște persoane cu idei bune și cu resursele necesare pentru a implementa un astfel de proiect.

Ce înseamnă să fii student?

imagine preluata de pe fungift.ro

Pentru majoritatea celor care tocmai au absolvit BAC-ul, cam așa arată răspunsul la întrebarea din titlu și îi înțeleg. Printre atâtea ecranizări de genul American Pie și Eurotrip, e greu să te aștepți la altceva când cineva îți spune să îți petrece studenția la maxim.

Specialitatea din Casa del Gavril

Pentru cine își mai aduce aminte, a existat odată în Iași o garsonieră de 30 de metri pătrați, singurică și prea puțin cunoscută de lume. Se afla undeva printre blocurile turn de pe Țuțora, ascunsă în spatele unor copaci care acopereau lejer etajul 2. Tare singurică se mai simțea garsoniera, dar lucrurile aveau să se schimbe…

Mai târziu a venit un individ pe nume Marius Gavril, care chiar găsise ceea ce căuta. O garsonieră micuță și liniștită într-o zonă plăcută. Iar, după cum spune românul: „Omul sfințește locul”, lucrurile au luat o întorsătură neașteptată pentru acea garsonieră. Devenea din ce în ce mai populată, oamenii care veneau în trecere vorbeau diferite limbi iar în scurt timp nu mai era doar o garsonieră. Lumea începuse să îi spună pe nume: „Casa del Gavril”. Tare bine se mai simțea!

Astfel, devenise locul de adunare de pe buzele multora, locația de afterparty și toată lumea o cunoștea după acest nume. Mai mult decât atât, avea și propria specialitate. La un moment dat îți dădeai seama unde se află după mirosul dulce și puternic. Uneori se simțea din parcare sau începând cu scara blocului iar alteori, urcând scările, dădeai peste o mireasmă subtilă, plăcută, pe care parcă o recunoșteai, dar pe care nu o puteai identifica cu exactitate.

Specialitatea nu era altceva decât narghileaua. Mirosul era aroma de narghilea, ce avea când iz de măr roșu, când de mandarină. Când de mentă, când de cireșe. Aromele deveneau din ce în ce mai diverse și lumea din jur începea să observe spunând: „Acolo ăștia au narghilea!”

Fiecare petrecere se lăsa cu gălăgie și distracție, iar când aceasta se termina, de cele mai multe ori petrecăreții migrau în stoluri de câte patru (deoarece atâția încăpeau în mașină/taxi) către „Casa del Gavril” pentru afterparty. Excepție făcea „baduba” lu’ Branea, care era practic o mașină de transportat mexicani fără număr. Nu cred să fi fost cineva invitat în Casa del Gavril care să nu fi apucat să servească din specialitatea casei: narghilea preparată cu grijă, făcută astfel încât să ajungă pentru toată lumea.

Vremuri bune, prieteni veseli, glume din plin, râsete până în ore târzii… cărbunele să ne țină!